Adio Domnule PROFESOR!

Moartea a mai răpit un om deosebit și în primul rând un profesor cum rari mai pot fi găsiți printre cei ce termină facultatea în ziua de azi și aleg să rămână în invățământ.

Fost director al unei școli generale a venit ca profesor în liceul în care îmi desfășor activitatea cu puțini ani după ce m-am angajat eu. Dornic în a se implica în activități extrașcolare cu elevii, spirit constructiv, un om pentru care școala era viața, domnul profesor Ion Apostol a pus suflet și la noul loc de muncă. Am lucrat alături de dânsul la coordonarea ziarului liceului „Trăncăneala” și la revista liceului „Muguri” și am văzut talentul dumnealui de jurnalist și dragostea lui pentru copii; el a încercat să găsească ce aveau mai bun elevii lui și să-i ambiționeze să scrie, să citească și să-și exprime ideile într-un mod original. Rar se întâmpla să dea deopate articolele primite de la elevi pentru publicații și să nu caute să găsească modalități de a le modela un pic sau de a le cenzura acolo unde era nevoie astfel încât să-l transforme într-un articol demn de a fi publicat. Rar se întâmpla ca un operele literare ale unui elev de gimnaziu, care avea curajul să ne aducă un articol spre publicare, să nu fie publicat pentru că era original și se vedea că era scris de un copil de-a V-a, a VI-a...

Domnul profesor a căutat să vadă întotdeauna dincolo de omul din fața lui, să-i vada adevărata față. Întotdeauna a fost dornic să ajute sau să sprijine cu o vorbă bună, să nu intre în cercul bârfitorilor  și a încercat să se rupă de răutățile unor colegi care căută să bage bățul printre gard.

A vrut să scrie o carte despre gramatica limbii române. Nu cred că a terminat-o însă ce m-a izbit au fost bogatele lui cunoștințe de gramatică și modul în care știa să argumenteze de ce se scrie într-un anumit fel o expresie sau un cuvânt sau de ce și din ce cauză trebuie să fie folosite în anumite locuri semnele de punctuație. Sincer, această calitate nu am întâlnit-o la mulți profesori de română. Majoritatea s-ar limita la a-ți răspunde că așa trebuie scris.

Pus mereu pe șotii și glume, brăzdat de greutățile pe care i le-a pus viața în cârcă niciodată nu a uitat că este PROFESOR. Și a rămas Domnul Profesor până la ultima suflare.

Adio domnule Profesor. Amintirea dumneavoastră va rămâne in sufletul nostru. Sperăm că acolo unde sunteți să fiți mai fericit decât ați fost pe pământ.

 hemmiha