Apreciază şi iubeşte Crăciunul

"Un cadou cu valoare eterna"
Charles R.Swindoll

Teddy Sallard era un baiat pe care nu-l prea interesa scoala.
Hainele lui erau mereu sifonate, pantofii vesnic prafuiti, parul niciodata pieptanat. Un copil cu o fata inexpresiva, ce nu te lasa sa intuiesti nimic din ceea ce se intampla in launtrul lui. Ochi sticlosi, care priveau de obicei in gol. Cand Miss Thompson, invatatoarea lui Teddy, vorbea cu el, acesta raspundea monosilabic. Dezinteresat, cu greu l-ai fi putut indragi, daramite iubi. Desi Miss Thompson afirma mereu ca simte aceeasi dragoste fata de toti elevii ei, in realitate lucrurile nu stateau tocmai asa.
Cand corecta lucrarile lui Teddy, ii facea aproape de fiecare data placere - oricat de nefiresc ar parea - sa sublinieze cu rosu raspunsurile mereu pe dos pe care le dadea Teddy la intrebari, iar cand scria un "insuficient" la sfarsitul lucrarii era cuprinsa de un sentiment reconfortant. De fapt Miss Thompson ar fi trebuit sa stie cel mai bine cum stau lucrurile, doar citise evaluarile anuale si stia mai multe despre Teddy decat ii placea sa recunoasca. Evaluarile erau cat se poate de obiective:
Clasa I - Teddy promite rezultate bune la invatatura si un comportament bun, dar situatia lui familiala lasa foarte mult de dorit.
Clasa a II-a - Teddy ar putea sa dea mai mult. Parintii nu-l sprijina sufficient de mult. Mama lui este grav bolnava.
Clasa a III-a - Teddy este un copil cuminte, dar mult prea serios. Invata greu. Mama lui a decedat anul acesta.
Clasa a IV-a - Teddy nu reuseste sa tina ritmul, dar are un comportament bun. Tatal lui nu se intereseaza de el.

Craciunul batea la usa. Baietii si fetele din clasa domnisoarei Thompson i-au adus cate un cadou de Craciun. Si-au ingramadit darurile pe catedra, strangandu-se nerabdatori in jurul ei, asteptand curiosi sa vada ce va zice Miss Thompson. Printre cadouri se afla si unul din partea lui Teddy Stallard, Miss Thompson a ramas tare surprinsa ca si el i-a adus un cadou, dar chiar asa era! Impachetat in hartie ieftina si lipit cu banda adeziva, cadoul lui Teddy facea nota discordanta cu celelalte cadouri. Pe hartia de culoare maronie scria simplu: "Pentru Miss Thompson, de la Teddy." Cand invatatoarea a deschis pachetelul, din el au cazut o brosa lipsita de gust, cu pietricele din sticla colorata, din care jumatate lipseau, si o sticluta cu parfum ieftin.
Colegii si colegele lui Teddy au inceput sa chicoteasca si sa dea ghionturi la vederea "cadoului", insa invatatoarea a avut suficienta intelepciune si prezenta de spirit ca sa-i reduca imediat la tacere, prinzandu-si brosa in piept si picurandu-si cativa stropi din parfumul ieftin pe incheietura mainii stangi. Si-a ridicat bratul si i-a lasat pe copii sa miroase si i-a intrebat: " Ei, ce parere aveti? Nu-i asa ca miroase frumos?" Acestia au reactionat entuziasmati cu "oh" si "aa", nedorind sa-i strice bucuria.
La terminarea orelor, cand toti ceilalti elevi au plecat acasa, Teddy a ramas in urma. S-a apropiat incet de catedra si a murmurat abia inteligibil: "Miss Thompson... Miss Thompson... mirositi exact ca mamica mea.. si brosa ei va vine foarte bine. Ma bucur atat de mult ca v-au placut darurile mele. "
Dupa ce Teddy a iesit din clasa, invatatoarea s-a prabusit pe genunchi langa scaunul de la catedra. Cu fata brazdata de lacrimi amare, ea L-a rugat pe Dumnezeu s-o ierte. In dimineata urmatoare, cand copiii au intrat in clasa, au fost intampinati de o invatatoare transformata. Miss Thompson nu mai era aceeasi. Nu mai era o simpla invatatoare, ci devenise un instrument in mana lui Dumnezeu.Isi propusese ca pe viitor sa-si iubeasca intr-adevar elevii si sa ii trateze in asa fel incat sa le dea aripi si sa le influenteze intreaga viata in bine. A inceput sa-si dea toate silintele cu ei, ajutandu-i din rasputeri, mai ales pe cei care aveau rezultate slabe la invatatura, iar dintre acestia, in mod cu totul deosebit de Teddy Stallard.
La sfarsitul anului scolar, rezultatele lui Teddy se imbunatatisera simtitor. Isi intrecuse majoritatea colegilor, iar pe unii ii lasase chiar cu mult in urma.

A trecut o perioada lunga de timp fara ca domnisoara Thompson sa mai auda ceva de Teddy. Insa intr-o zi, postasul i-a adus o scrisoare.
"Draga Miss Thompson, as vrea sa fiti prima care afla ca voi incheia scoala elementara al doilea din clasa. Multe salutari. Teddy Stallard."
Patru ani mai tarziu, a sosit o noua scrisoare:
"Draga Miss Thompson, tocmai am vazut rezultatele: am iesit primul pe clasa. Vreau sa fiti prima care afla. Nu a fost usor lucru, dar mi-a placut. Multe salutari, Teddy Stallard."
Dupa alti cativa ani:
"Draga Miss Thompson, de astazi sunt dr.med.Theodore Stallard. Ce parere aveti? Vreau sa fiti prima care afla. Iar luna viitoare ma casatoresc - mai exact, pe 27. Dorinta mea e sa veniti si dvs. la nunta si sa ocupati locul pe care l-ar ocupa mama mea daca ar fi inca in viata. Sunteti singura "ruda" pe care o mai am. Tata a murit anul trecut. Multe salutari, Teddy Stallard."

Miss Thompson s-a dus la nunta lui Teddy si a ocupat locul pe care l-ar fi ocupat mama lui. Chiar merita acel loc. Prin felul in care se purtase cu Teddy, ii marcase viata, iar el nu a putut sa uite acest lucru.
Dar tu , tu ce le-ai putea darui celor din jurul tau? In loc sa le cumperi ceva, indrazneste sa le daruiesti un cadou care sa dainuie in timp.
Dar te rog, nu te zgarci! Daruieste-te pe tine insati unui "Teddy Stallard", unuia dintre "acesti foarte neinsemnati", pe care sa-l ajuti in acest fel sa devina unul dintre "cei mari".

Meditatia lui Baubau,

Avalon - Winter Wonderland

Sarbatori pline de daruire,
Emy

articol preluat de pe baubau-exista.blogspot.com/ cu acordul administratorului site-ului.