TARA OAMENILOR CRESCUTI IN PESTERA SAU IN COPAC...

Il cam stiu. Il cheama Lexus Galati Aurelius Nabucodonosor Beemve :)). Si nu e vina lui. Face zilnic naveta, intre pestera si un copac.

Nu-l vezi pe jos. Are stilul lui spectaculos si sare dintr-un loc direct in altul, fara macar sa traga bolovanul peste intrare. Casa lui e mereu in panta, daca tineti mortis sa-l intrebati. Cred ca il cunoasteti foarte bine si voi. L-ati vazut si in stanga, si in dreapta, si sus, si jos. E pretutindeni. Nu putem scapa.
Cel mai frustrant lucru la care ne vine sa ne gandim uneori este ca noi, fiecare om in parte, detinator de o oarecare cultura, un bun simt elementar si un respect desavarsit pentru toate vietatile si nevietatile din jur, n-am cerut nimanui sa ne nastem. Asta n-a fost o dorinta a noastra si vad ca trebuie sa ne cam chinuim acum. Asta e. Oamenii sunt diferiti chiar si cand provin din aceeasi mama. Atatea capete, atatea mentalitati. De pestera. De copac. Sa dam vina pe sistem, pe capra vecinului vesnic imuna la tipurile acestea noi de gripa, pe conduceri, pe criza, pe naiba mai stie ce. Dar stati, un geniu de origine germana, Goethe pe numele sau, spunea candva ca "viata nu-i a celor care pot, e a celor care vor". Am intalnit mai demult un om cu doua "cioturi" de maini lipite direct de umeri. Nu prea putea, insa voia si asta a fost de ajuns, acum fiind in fruntea unei companii care nu o duce deloc rau. Am intalnit un om la colt de strada, pe o bucata de carton, cu un ochi acoperit de un tifon, cersindu-si painea cea de toate zilele. Mi-a fost destul cat sa inteleg vorbele lui Goethe.

Haideti sa iesim in oras, sa ne plimbam prin parcuri, sa vedem filme la cinema, sa ne cumparam haine din mall, sa luam masa la un restaurant. Fara exceptie, dam peste reprezentanti din familiile Cefalis Latus, Manelaris Gutis, Cocalaris Bovinas, Dorobantus Terasis, Bambuchas Fitosenis si lista poate continua. Acestea sunt si vedetele din ziua de azi. Ce Beligan, Visan, Pelea, Dinica, Piersic! Nu fac doi bani nici impreuna pana cand nu-si scot album cu Copilul de Haur sau nu fac copii cu Nikita. Intra vedetele! Cresc audientele, cresc veniturile din publicitate, creste IQ-ul acestei tari minunate, cu populatia sa "care este".
S-ar putea sa fiu considerata de moda veche insa nu cred in toate mondenitatile astea. Imi doresc siguranta, libertate, calitate, educatie, lucruri de care ne indepartam tot mai mult. Si mai scrie undeva ca trebuie sa-ti iubesti seamanul ca pe tine insuti... Sa-i iubesc pe cei care ei insisi polueaza tara asta? Nu, multumesc. Solutiile sunt foarte putine si destul de greu de pus in practica.
Am putea sa incepem cu ziditul pesterilor cat timp ei sunt inca inauntru. Asta o sa le ia aerul pe care multi dintre ei si-l dau pretutindeni. Am putea sa taiem toti copacii luandu-ne si o zona de siguranta, de cateva sute de kilometri. Am putea sa-i imprumutam ideea lui Vonnegut, aceea cu pastilele anticonceptionale pentru toata viata, ca sa nu ne aglomeram. Am putea sa intervenim chirurgical, in sensul reatasarii cordonului ombilical, cu un capat legat de burtile imense si celalalt de un stalp rezistent. Ar merge mai bine si cu cordonul infasurat de cateva ori in jurul gatului :P. Sau cu un lant.:) Am putea sa ne organizam atat de bine, incat sa nu iesim din casa niciodata, rugandu-ne sa nu vina ei peste noi. Sau am putea pur si simplu sa o stergem naibii in alta parte, unde oamenii sunt altfel. Daca rezervam bilet de avion din timp, iesim chiar ieftin.

Nu vreau sa se creada ca fac discriminare, dar in momentul in care facem metehnele unor oameni care nu spun nimic, desi vorbesc mult si prost, care sunt sclavi ai opulentei de prost gust, care nu au dat doi bani pe o carte in viata lor si care isi bat joc de oamenii care chiar muncesc pentru a si castiga painea... nu pot sa nu ma revolt... stiu ce inseamna lipsa banilor, stiu ce inseamna sa nu dormi nopti pentru a castiga intr-o luna poate cat cheltuie altii intr-o noapte sa se distreze... dar nu asta ma deranjeaza - ce si cat cheltuie fiecare - ci modul in care sunt castigati acei bani, si modul in care se promoveaza non-cultura in tara asta...
De ce sunt ei asa cum sunt? Depinde (cel mai bun raspuns, stiu; dar nu ma opresc aici). Pentru ca unii au primit dupa laptic, Ferrari, altii au avut parintii prea ocupati cu divorturile, serviciul, puscaria, unii n-au frecventat nici gradinita, altii n-au pus mana in viata lor pe o carte, altii tanjesc dupa sutele de mii ale vecinei de optzeci de ani sau chiar dupa formele ei innebunitoare.
Pentru ca se stie - calea cea mai buna de la idee la succes este inovatia. Si de asta nu ducem lipsa, slava cerului. Asadar, ramane cum am stabilit, cu mentiunea ca recomand cu caldura primele solutii, asta pentru ca inca mai sustin ceea ce spuneam mai demult: traim intr-o tara frumoasa. Pacat ca unii oameni sunt asa cum sunt...

 

 

Cristina Florea, Locomotiva Bucuresti